Vindecare prin Medicina Naturistă

by | Mar 8, 2021 | Fitoterapia, Terapii Complementare

Medicina Naturistă scurt Istoric

Definiția termenului de medicină populară sau medicină tradițională folclorică sau medicină naturistă este etichetată adeseori drept leacuri băbești. Medicina populară este o formă de medicină a cărei bagaj de cunoștinte a fost  transmisă deseori prin viu grai de la o generație la alta. Este o comoară care se pierde și este o pagubă inestimabilă. Ea a existat din toate timpurile fiind una din cele mai vechi preocupari umane. În același timp medicină tradițională folclorică este persecutată, marginalizată,  de medicina alopată și este mult îngradită pe cale legislativă.

Medicina din popor își are rădăcinile în timpuri foarte îndepărtate. Din izvoarele studiate de arheologi, dacii aveau cunoștințe vaste legate de plante medicinale cu nimic mai prejos decât grecii sau egiptenii. China antica, avea o cultură și o școală deosebită în domeniul tradițional, acumulând o farmacopee deosebit de vastă, iar cei care studiau urmau cursuri pe parcursul de ani de zile la fel ca și în zilele noastre.

Medicină populară s-a dezvoltat din îmbinarea mijloacelor curative și preventive ale naturii cu bunul simț.

Natură însăși a fost prima farmacie

Omul primitiv și animalele au folosit din plin plante și ierburi existente în natură, evitând astfel bolile și păstrându-și sănătatea și rezistență fizică. În anumite aspecte, omul, că și animalele, se află în continuă mișcare, trasformare, interdependență, dar farmacia naturii are sucursale pretutindeni pentru a vindecă boli.

În trecut, în orice parte a lumii te-ai fi găsit bolnav, aflai pe câmp materia prima: plantele, pentru prepararea leacurilor cu care să te vindeci.

Din timpuri străvechi, idealul urmărit de oricare medicină naturistă a fost păstrarea rezistenței organismului, astfel încât acesta să nu poată fi atacat de boală. Este drept că unii socotesc că „medicină populară ” este un termen vag, desemnând o colecție de povești despre leacuri medicale băbești. Cînd ne ocupăm deci de medicină naturistă, mitul medicamentului magic trebuie separat de adevăratul medicament.

Strămoșii noștri, pionieri în acest domeniu, au descoperit elementele medicinei populare urmărind plantele de leac căutate de animalele care sufereau de tulburări de nutriție ori aveau febra sau răni. Observând cum animalele se vindecă cu aceste plante, au învățat și ei să-și păstreze sănătatea.

Este uimitor cum animalele au un instinct de a folosi resursele naturale pentru a se vindecă. Ele cunosc fără greș care anume ierburi le pot vindecă durerile.

tratamente natural radacini si plante

Pisicile mănâncă un fel de iarbă pentru a crea în stomacul lor un bol de eliminare a părului lins. Animalele sălbatice caută, în primul rând singurătatea și odihnă absolută și se bizuie pe leacurile simple ale naturii: medicamentele din plante și aerul curat.

Iată câteva exemple tipice: ursul scormonește pământul căutând rădăcini de ferigă când are viermi intestinali; pe vreme ploioasă, curcă sălbatică își silește puii să mănânce frunzele unei mirodenii; un animal mușcât de un șarpe veninos caută și mestecă frunze de iarbă șarpelui.

Animalul cu febra caută în grabă un loc aerisit, umbrit, lângă apă și stă acolo liniștit fără a se hrăni, bând din când în când câte puțină apă, până ce își revine.

Dimpotrivă, un animal chinuit de reumatism caută locuri însorite, calde și stă acolo până îi trece durerea. Și mai ales, dacă animalele sunt bolnave, nu mănâncă decât plantele medicinale cu principii amare, ceea ce le vindecă mult mai repede.

Omul și Legile Naturii

Organismul omului are nevoie de ajutor pentru a face față complicațiilor, stresurilor și eforturilor pe care i le impune civilizația modernă.

În copilărie suntem, cât de cât, apărați de instincte dar și atunci mamele grijulii se grăbesc să îndoape copilul bolnav cu tot felul de mâncăruri crezând că pot în felul acesta să grăbească însănătoșirea. Părăsind lumea copilariei, suntem cu toții și mai dispuși să socotim aceste instincte că fiind demodate. 

Din fericire, niciodată nu este prea târziu să le reînvățăm, observând modul în care animalele urmează legile naturii.

Urmărind cu atenție albinele, păsările de curte, animalele domestice, putem învață din modul lor de viață, putem desprinde aspecte ale fiziologiei și biochimiei medicale dincolo de cărțile de medicină. Verificată prin rezultatele constatate la animale, această medicină populară, care s-a transmis din generație în generație prin viu grai, da posibilitatea unui mare număr de oameni să-și continue activitatea zilnică și să treacă cu bine vârstă de 70 de ani, păstrându-și vigoarea fizică și luciditatea mentală, funcțiile digestiei, vederii și auzului în stare bună, evitând astfel stările neplăcute legate de obicei de bătrânețe.

În general, se consideră că durata minimă de viață a unui animal este de 5 ori mai mare decât perioada necesară pentru a ajunge la maturitate.

Puiul de găină, care atinge maturitatea la 6 luni, trăiește cu ușurință până la 2 ani și jumătate. Câinele, care devine matur la un an, atinge cu ușurință vârstă de 5 ani 9 putând trăi chiar până la 14-15 ani. Vițelul, matur la 2 ani și productiv la doi ani jumătate, trăiește 12 ani, iar calul, care devine matur după 4 ani, trăiește minimum 20. Multe alte animale trăiesc și mai mult.

Revenind la om, ce constatăm? Observăm că primii 20 de ani din viață sunt destinați dezvoltării inimii și vaselor sangvine, funcției digestive și eliminatorii, capacității fizice și mentale, instinctului de perpetuare a speciei și de autoapărare.

Conducându-ne după „legile lumii animale”, regulă indică 5X20 ani, în acest caz, viață omului ar urmă să fie de minimum 100 de ani.

Ori, ce se întâmplă după atingerea vârstei de 20 de ani ?

Deseori constatăm că în timp ce vigoarea mentală continuă să crească, starea fizică începe să se șubrezească. Linia ascendentă, reprezentând vigoarea mentală și esență vieții, și cea descendentă, reprezentând degradarea constituției fizice a omului, se încrucișează la 50 de ani. Pe la 60 de ani, constată deseori el însuși că se află într-o stare de semiinvaliditate, incapabil de a-și desfășura muncă în condițiile cele mai bune.

Posibilitatea de a prelungi durata vieții peste 70 de ani este pe deplin dovedită de studiile făcute asupra populației rurale. Există o legătură și între durata vieții și hrană zilnică. Bunul simț, bazat pe principiile înțelepte ale naturii, îi fac să compare organismul cu o casă. Pentru a o putea locui multă vreme, această trebuie să fie bine întreținută. Eficiență și durata organismului nostru depind deci de selecția judicioasă a alimentelor și a lichidelor consumate ca și a aerului pe care îl respirăm și a modului în care gândim.

Să ne oprim, de exemplu, la refuzul unui animal de a mânca, atunci când este bolnav. Neatingandu-se de hrană, el înlesnește apariția une noi stări biochimice în corpul sau, care îl ajută, grăbindu-i însănătoșirea.

Când suntem bolnavi, mâncăm deseori hrană care ni se servește, temându-ne de interpretarea greșită a unui eventual refuz. În felul acesta, acționăm contrar legilor  din lumea animală.

Oamenii au credință că dacă se omite o masă li se va întâmplă ceva, ei uită că în organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri  excepționale și că am putea să ne întreținem fără hrană pe toată durata unei boli obișnuite. Oamenii nu-și dau seama că de-a lungul primilor 20 de ani, e nevoie de hrană mai multă, pentru că organismul  este în dezvoltare. Dar la vîrstă de 25 de ani, scheletul, aparatul muscular, sistemul circulator precum și sistemul digestiv și respirator sunt pe deplin dezvoltate. După 25 de ani, este necesară o hrană selecționată, în vederea întreținerii diferitelor sisteme.

După vârsta  50 de ani, este nevoie de o refacere a organismului și trebuie să devenim mult mai atenți la ce mâncăm, cum și când mâncăm, să învățăm să nu ne mai ghidăm după pofte, să învătăm să ne hrănim mult mai conștient, astfel ca hrana să devină și medicament.

Citește și:

VINDECAREA PRIN LUMINĂ ȘI CULORI – PORTOCALIU

POSTUL SI VINDECAREA

UTILIZAREA MUZICII PENTRU VINDECARE

FERICIREA – PRIMUL PAS IN VINDECARE

Teodora Cipaianu
Teodora Cipaianu

Absolventa a facultații Babeș Bolyai din Cluj, secția fizică chimie, Cipăianu Teodora a avut o căutare îndelungată în ceea ce privește rezolvarea problemelor de sănătate prin metode alternative. Practica yoga de mai bine de 28 de ani precum și colaborarea cu revista Solaris in 2013-2014, au dus la sintetizarea de articole cu un bogat conținut atât științific cât și spiritual.

0 Comments